Dettagli

Visite: 1449

Sfânta Muceniță "IUSTINA Fecioara",  sărbătorită la CARIGNANO

 Parohia Ortodoxă Română Sfântul Ierarh "Iosif cel Milostiv", Mitropolitul Moldovei CARIGNANO,  Piemonte 3 și-a sărbătorit cel de-al doilea hram al comunității, " Sfânta Muceniță IUSTINA fecioara",ale cărei Sfinte Moaște se află în Biserica noastră. În ajunul sărbătorii joi 1-10-2020 sa săvârșit Taina Sfântului Maslu la care au participat alături de Părintele paroh Ioan Sfirnaciuc, Părinții; Pr. Nicolae Vasilescu- Chivasso, Pr. Timotei Asandei- Giaveno și Pr. Livius Todirașcu- Giaveno, care a ținut un cuvânt de învățătură.

În ziua praznicului, Vineri 2 octombrie sa săvârșit Sfânta Liturghie în sobor, avândul în frunte pe Preacucernicul Părinte Protopop Marius Floricu, alături de Părintele Nicolae Vasilescu- Chivasso,  Părintele Alexandru Lincinschi- Rivarolo, Părintele Vasile David-  Novara.  Cuvântul de învățătură a fost rostit de către Părintele Paroh Ioan Sfirnaciuc, amintind de viața Sfintei Iustina, iar la sfârșitul Sfintei Liturghii Părintele Protopop a felicitat pe toți cei prezenți pentru dragostea și jertfa depusă pentru Casa Lui Dumnezeu. Ne-a onorat cu prezența domnul primar al orașului CARIGNANO, dl. Giorgio Albertino, care a adus un cuvânt de laudă comunității românești. Dăm slavă Domnului pentru toate!

A consemnat, prezbitera, Daniela Mariana Sfirnaci

Dettagli

Visite: 2083

Praznicul Acoperământului Maicii Domnului | 45 de ani de slujire ortodoxă în cetatea Milanului (1 octombrie 1975 – 1 octombrie 2020)

Acum 45 de ani, din încredințarea Preafericitului Părinte Patriarh Justinian Marina, era numit ca preot paroh al primei comunități ortodoxe românești din Peninsula Italică, Preacucernicul Părinte Traian Valdman, cel care, cu timp și fără timp, a păstorit turma încredințată spre păstorire în cetatea Sfântului Ierarh Ambrozie, Milano. Cei 45 de ani de existență au fost prăznuiți prin laudă și mulțumire adusă Bunului Dumnezeu și Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, prin săvârșirea Dumnezeieștii Liturghii de către Preasfințitul Părinte Atanasie de Bogdania, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, alături de un sobor de preoți și diaconi. În cadrul Dumnezeieștii Liturghii, Preasfinția Sa a hirotonit întru diacon pe ipodiaconul Ionuț Cozmâncă, pe seama Parohiei „Sfântul Ierarh Grigorie Palama” din Como.

În data de 1 octombrie 1975, Patriarhia Română recunoștea în mod oficial Parohia „Pogorârea Duhului Sfânt” din Milano, aceasta asigurând de atunci și până astăzi, în mod neîntrerupt, pastorația fiilor neamului nostru românesc stabiliți pe meleagurile italiene. În cei 45 de ani, parohia din inima Lombardiei a alinat durerile și suferințele numeroșilor credincioși, a întemeiat sute de familii creștine și a încreștinat mii de copii. În toți acești ani, Preacucernicul Părinte Vicar Onorific Traian Valdman, alături de Preoteasa Angela, au călăuzit pe calea cunoștinței de Dumnezeu pe toți cei care au pășit pragul bisericii, cu multă râvnă, cu multă dăruire și cu multă grijă părintească, fiind părtași atât bucuriilor, dar mai ales greutăților și suferințelor care nu au lipsit în cele peste patru decenii de lucrare pastoral-misionară.

În cuvântul de învățătură rostit cu acest prilej, Preasfințitul Părinte Atanasie a evidențiat lucrarea proniatoare a Maicii Domnului în propășirea credinței noastre strămoșești și pe aceste meleaguri, departe de țara noastră, „această primă comunitate a ortodocșilor români din Italia fiind nu numai o expresie a existenței bisericii pământești, prin primul Hram pe care îl poartă, Pogorârea Duhului Sfânt, ci și mărturie a iubirii și gingășiei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, al cărei Acoperământ îl prăznuim”.În continuare, ierarhul a dezvăluit și gândul Preasfințitului Părinte Episcop Siluan, al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, de a rândui ca al doilea Hram, de toamnă, Praznicul Acoperământului Maicii Domnului, ca semn de prețuire a milostivirii Maicii Domnului față de poporul român dreptcredincios din Italia și ca prilej de comemorare anuală a începuturilor parohiei milaneze.

La final, Preasfințitul Părinte Atanasie de Bogdania a dat citire Cuvântului aniversar la 45 de ani de la înființarea Parohiei „Pogorârea Sfântului Duh” din Milano, transmis de către Preasfințitul Părinte Episcop Siluan, în care au fost evocate atât câteva repere istorice din viața parohiei, însă a fost evidențiată în chip deosebit lucrarea dinamică a vrednicului ei păstor, Preacucernicul Părinte Vicar Onorific Traian Valdman, secondat de către doamna Preoteasă Angela, „comunitatea ortodoxă de la Milano cultivând tradițiile creștine, transmise din străbuni, și predându-le mai departe generațiilor care s-au adăugat, fie născute pe pământ italian, fie venite din România, devenind o adevărată „deschizătoare de drumuri” pentru comunitățile ce s-au întemeiat ulterior, atât înainte de 1989, cât și după”. Momentul aniversar a fost îmbogățit și de cuvintele de felicitare adresate de către reprezentanții autorităților civile și religioase prezente la eveniment. 

Evenimentul s-a încheiat printr-un frumos discurs de mulțumire ținut de către Preacucernicul Părinte Vicar Onorific Traian Valdman, prin care își arată recunoștința față de marea milostivire a lui Dumnezeu și față de toate persoanele care au avut un rol determinant în evoluția și dezvoltarea Parohiei „Pogorârea Duhului Sfânt” din Milano.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, păzește-ne sub Sfânt Acoperământul Tău!

Dettagli

Visite: 932

V Jurnal de carantină

 ~ mărturii ale preoților și mirenilor din Episcopia Ortodoxă Română a Italiei ~

Alessandra Beldean – Forli

“Jurnal de pandemie”

   Totul a început într-o duminică din Februarie, doar ce ajunsesem acasă de la biserică și am citit pe rețelele de socializare că intrăm în carantină și o să stăm acasă o săptămână din cauza epidemiei. Am fost un pic șocată dar și fericită, pentru că aveam nevoie de o pauză, așa că nu am luat prea în serios situația (cred ca nimeni nu o făcuse inițial). Apoi, după o săptămână, ni s-a comunicat că vom sta acasă o altă săptămână, apoi o alta și săptămânile au devenit luni... Mi s-au amânat multe proiecte, și multe altele nu s-au mai făcut, iar școala a început să fie diferită; practic viața noastră se schimbase. Dacă prima săptămână am fost fericită, a doua m-am gândit mai serios la ce se întâmplă. Citind știri și comentarii pe internet, mi-am dat seama că mulți oameni nu credeau în existența virusului acesta, alții erau foarte preocupați, iar alții chiar nepăsători. Cum săptămânile de carantină treceau, am început și eu să cred că, într-adevăr, se întâmpla ceva și trebuia să fim mult mai responsabili. Eram destul de tristă când mi-am dat seama că nu mă voi putea întoarce la școală până în Iunie, fiindcă aveam multe activități plănuite, unele chiar interesante și așteptam nerăbdătoare să vină ziua în care s-ar fi întâmplat, dar nu s-au mai făcut și a trebuit să acceptăm situația așa cum era. Dar chiar dacă activitățile mele nu s-au desfășurat, pentru că n-am putut merge la școală, școala în sine nu s-a oprit, am primit teme online și am început să facem lecții pe niște platforme live. În fiecare zi stăteam de la trei la cinci ore în fața computerului uitându-mă la profesorul care ne vorbea și luam notițe așa, a fost o situație unică despre care sigur o sa povestesc și nepoților mei. În acelaşi timp, ne-a fost interzis și să mergem la Biserică, locul unde ne întâlnim cu Hristos, a fost foarte greu de suportat, dar din fericire am reușit să particip la Sfânta Liturghie acasă la preotul vecin, tot așa am participat și la Învierea Domnului. Dar chiar dacă am avut această posibilitate, mi-a lipsit Bisericuța noastră, și activitățile de acolo (Școala Parohială, Întâlnirile Nepsis, Festivalurile, etc.), dar mai ales părintele și preoteasa, care au un rol foarte important in creșterea și educația noastră, și sunt ca ai doilea părinți pentru mine și surorile mele. Cu siguranță o altă problemă care ne-a afectat pe toți, a fost faptul că nu am mai reușit să ne vedem prietenii, colegii, rudele sau persoanele care le vedeam de zi cu zi, când mergeam la școală, la lucru sau la biserică; în perioada aceasta toată lumea avea nevoie de îmbrățișarea unui prieten, nu era de ajuns un mesaj sau un apel video, avem nevoie de contact fizic. Aproape în fiecare zi plângeam, mi-a fost greu să înțeleg cum stăteau lucrurile și nu reușeam să mă împac cu faptul că pentru mult timp nu voi mai avea libertatea cu care eram obișnuită. Am realizat că și surorile mele mai mici aveau aceleași trăiri, și prietenii la fel; a fost o perioadă destul de tristă pentru toată lumea, dar am încercat să ne găsim liniștea interioară. Am exersat la pian și la chitară dar nu am reușit să mă dedic cât aș fi vrut picturii, una dintre pasiunile mele. Foarte multă liniște am găsit ascultând conferințele online ale preoților, în special ale Preasfințitului Părinte Episcop Siluan și ale Preasfințitului Părinte Atanasie de Bogdania. Sfaturile duhovnicești pentru a trece carantina cu pozitivitate, povestirile din viețile unor sfinți sau diferite argumente referitoare la viața unui creștin, m-au ajutat foarte mult să depășesc carantina și reușeam să nu mă mai gândesc la cele rele întâmplate în cursul zilei sau săptămânii. Chiar și părintele nostru a susținut Întâlnirile Nepsis în video conferințe, vorbindu-ne despre simbolul credinței, foarte important în viața unui creștin.

   Deja, când scriu aceste rânduri, putem ieși când vrem noi, dar trebuie să menținem distanță între noi și să purtăm mereu mască. În sfârșit, putem să mergem la biserică, am fost foarte fericită când au deschis-o, iar de la prima Liturghie săvârșită împreună (după trei luni) o să-mi aduc mereu aminte de momentul in care părintele s-a întors cu fața către noi rostind: “Hristos a Înviat!”, iar toți au răspuns într-un glas: “Adevărat a Înviat!”, emoția a fost aceeași ca în noaptea de Înviere. Doar masca aceasta pe care trebuie să o purtăm mereu mă împiedică să arăt celorlalți zâmbetul meu, să le arăt cât sunt de fericită să îi văd. Mi se rupe inima când văd un copilașii din biserică și nu pot să să-i strâng în brațe, să-i văd că nu mă recunosc, fiindcă am o mască pe față, și poate nici nu-și dau seama când le zâmbesc. Dar voi învăța să trec peste asta și cred că sacrificiile pe care le facem acum ne vor ajuta să ne întoarcem la normalitate mai curând.

Dettagli

Visite: 645

Retrospectivă Prima Săptămână a Școlii Parohiale "Sf. Ioan de la Râşca si Secu" -  NEPSIS Settimo Torinese

Cu binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte Episcop Siluan și cu purtarea de grija a Părintelui Paul, în parohia din Settimo Torinese, au început cursurile Catehetico-Artistice ale Școlii Parohiale, coordonați de Valentin și Mădălina Petraru.

Tinerii NEPSIS, împărțiți în mai multe grupe, au desfășurat un program de activități, organizat în întâlniri serale de marți până sâmbătă. Două seri fiind dedicate studiului chitarei clasice și alte trei seri, Atelierelor Catehetico-Artistice, culminând cu Atelierul de Muzică Psaltică de sâmbătă seara.

Pentru dezvoltarea duhovnicească au rostit Rugăciunea Inimii, ajutați pentru nerisipirea minții de metaniere. Au fost abordate teme catehetice despre rugăciune și conduită morală, desprinse din învățăturile sfinților prăznuiți în această săptămână, o atenție deosebită, fiind centrată asupra Sfântului Domnitor Neagoe Basarab, ocrotitorul Frăției NEPSIS.

În cadrul Atelierului de Pictură, cele trei grupe au continuat schițele la proiectul mai vechi, intitulat "Mica Biblie în culori", însumând 24 de lucrări pe pânză (50×70cm), cu un deosebit impact vizual și spiritual, cu tematica celor mai importante episoade din istoria creștinismului, de la Facerea Lumii până la Judecata de Apoi.

Mulțumim tuturor participanților și dăm Slavă Sfintei Treimi, rugând pe Sfântul Voievod Neagoe Basarab să mijlocească daruri duhovnicești pentru toți ostenitorii acestui proiect!