Dettagli

Visite: 2407

PS Atanasie de Bogdania a săvârșit slujba parastasului la 7 ani de la trecerea la Domnul a Preacucernicului Părinte Nicolae (Nicu) Voinea

Duminică, 11 octombrie 2020, Preasfințitul Părinte Atanasie de Bogdania, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, a efectuat o vizită pastorală în Parohia „Înălțarea Sfintei Cruci” – Roma III. Cu acest prilej, ierarhul a săvârșit slujba parastasului la 7 ani de la trecerea la Domnul a Preacucernicului Părinte Nicu Voinea, întemeietorul parohiei din sudul Romei.

În cuvântul de mângâiere rostit după slujba parastasului, Preasfințitul Părinte Atanasie de Bogdania a evocat vrednicia pastoral-misionară a celui pomenit, părintele Nicu Voinea fiind un lucrător rodnic în slujba Bisericii lui Hristos, un punct de reper și de sprijin pentru mii de credincioși care au căutat alinare și l-au descoperit pe Domnul prin lucrarea părintelui.

La final, Preacucernicul Părinte Paroh Ciprian Baltag a mulțumit Preasfințitului Părinte Atanasie pentru prezența la această slujbă de pomenire a părintelui Nicu Voinea, o mângâiere pentru întreaga comunitate ce s-a întemeiat și format prin slujirea părintelui.

---------------------------------------------------------------------------------------------------

Preacucernicul Părinte Protopop Nicolae (Nicu) Voinea s-a născut pe 14 septembrie 1968, în localitatea Panciu şi a copilărit în satul Sperieţi, comuna Moviliţa, judeţul Vrancea.

A urmat şcoala primară în Moviliţa, iar liceul la Mărăşeşti, între anii 1982-1986. După terminarea liceului şi-a efectuat stagiul militar în Bucureşti, perioadă în care se hotărăște să urmeze facultatea de teologie. În anul 1989 începe Institutul Teologic Universitar din Sibiu, pe care îl absolvește în anul 1993.

Ȋn timpul facultății i-a avut colegi pe ȊPS Mitropolit Iosif al Europei Occidentale şi Meridionale, pe PS Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei şi pe PS Ioan Casian, Episcopul Canadei. Ȋn anii facultăţii l-a avut ca îndrumător duhovnicesc pe ȊPS Serafim al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, fiind preocupat în mod constant de formarea personală, în cele ale sufletului și în cele ale studiului. Astfel, la îndemnul IPS Serafim, a studiat timp de un an de zile, cu o bursă la Bruxelles. Apoi, în 1996, a primit o nouă bursă la Ierusalim, fiind găzduit într-o mănăstire de limbă franceză, pentru o perioadă de un an, unde l-a avut coleg pe PS Ioan Casian, iar îndrumător pe Arhimandritul Jacob, la ora actuală stareț al mănăstirii Cantauque, Franța din jurisdicția Mitropoliei noastre.

Ȋn anul 1997 s-a căsătorit cu Preoteasa Ancuţa, cu care a avut cinci copii: Maria, Emanuel, Vladimir, Sofia și Rafael.

Ȋn anul 1998 a fost hirotonit întru preot, pe 14 octombrie, la praznicul Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi, de către PF Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. Practica liturgică de după hirotonie a efectuat-o la Mânăstirea Golia. Ȋn aceastăperioadă a predat religia la Iaşi.

Ȋn anul 1999, cu binecuvântarea ȊPS Mitropolit Iosif, a venit în Italia unde, pentru început, a slujit timp de un an împreunăcu părintele Constantin Bălăucă, de la Parohia Roma 2 –Nașterea Maicii Domnului. Din anul 2000, s-a întemeiat cea de a treia parohie din Roma, în zona Prenestina, cu hramul „Ȋnălţarea Sfintei Cruci”. Ȋn aceastăzonă, parohia a funcţionat pânăîn anul 2006, când s-a mutat în zona Tuscolana - Lucio Sestio, unde se găseşte pânăîn prezent. A slujit cu multăjertfelnicie parohia încredințată și pe credincioșii ei, fiind dăruit de Dumnezeu cu blândețe și bunătate, calități care l-au făcut foarte apreciat de toți cei care l-au întâlnit și l-au cunoscut, fie la biserică, fie pe șantierul pe care a muncit în primii ani de preoție, pentru a-și putea întreține familia.

Ȋn anul 2008 Pr. Nicolae a fost numit Protopop al Protopopiatului Lazio I (Roma), funcţie pe care a îndeplinit-o până la trecerea la cele veşnice, fiind un exemplu viu printre frații clerici din protopopiat, atât în cele ale preoției, cât și în cele ale familiei.

Pe data de 6 octombrie 2013, în Duminica a 20-a după Rusalii, după sfârșitul Dumnezeieștii Liturghii, a suferit o hemoragie cerebrală, fiind transportat de urgență la spital. Au urmat două operaţii şi o perioadă de grea suferinţă ce s-a încheiat cu adormirea întru Domnul, pe data de 17 octombrie 2013 la orele 16:40.

Veșnică odihnă dă Doamne sufletului adormitului părintelui Nicolae (Nicu),

și pomenirea lui în neam și în neam!

Dettagli

Visite: 788

Sărbătoare în parohia din Macerata

Cu ajutorul lui Dumnezeu , astăzi 11 octombrie Parohia din prov. Macerata s-a îmbrăcat din nou în haina bucuriei sărbătorindu-și octrotitorii a cărui hram îl poarta în cinstea Soborului Sfintilor Cuvioși de la Lavra Peșterilor din Kiev.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

"Cine poate lăuda pe sfinții Tăi, Bunule ? Încerc să socotesc numărul lor, dar ei sunt mai mulți decât nisipul mării. O Hristoase, care știi numarul stelelor si le-ai numit pe toate, ascultă cererile lor pentru noi".

A consemnat pr. paroh Oleg Bonari

Dettagli

Visite: 1462

Sceneta SAREA ÎN BUCATE, la Festivalul Portului Popular Românesc ediția a VIII-a, din Catania.

Duminica a 21-a după Rusalii a adus în parohia ”Sfânta Muceniță Agata” din Catania, multe bucurii duhovnicești, așa cum se întâmplă de fiecare dată când se trece pragul Casei Domnului. La început de an catehetic, când școala parohială și-a deschis din nou porțile, copiii, părinții și tinerii din parohie, au adus un dar de preț lui Hristos. În vacanța în care au putut păși mai des pragul bisericii, ei au reușit să finalizeze o icoană a Mântuitorului de 1,5x1 m, realizată prin lipirea hârtiei după tehnica mozaicului. Fiecare petec lipit, ascunde un DOAMNE MILUIEȘTE, rostit în taină. Lucrarea a avut mai multe grade de dificultate, așa încât au putut participa credincioșii de toate vârstele. Strădania începută în zilele triodului, nu s-a finalizat la Paști, așa cum era inițial proiectul, ci abia acum, după multe luni de lucru cu tinerii. Evanghelia duminicii cu pilda semănătorului, a pus un mare semn de întrebare fiecărui credincios prezent, cu nădejdea în mântuire și dobândire a Împărăției Cerești. Preotul paroh Mihai-Gabriel Ichim a explicat hotărârile sinodului VII ecumenic: adorarea Mântuitorului Iisus Hristos, Dumnezeu-Cuvântul întrupat, supravenerarea Maicii Domnului, cinstirea Sfintei Cruci, a sfintelor icoane și a moaștelor sfinților, manifestări esențiale ale ethosului orthodox atât de încercat în prag de pelerinaj la moaștele Sfintei Paraschiva de la Iași și ale sfântului Dimitrie Basarabov de la București. Sfânta Împărtășanie a rămas dincolo de veacuri și în această duminică, izvorul nemuririi și treapta necesară pentru dobândirea vieții veșnice. Slujba în aer liber, distanțarea socială impusă și măștile pe nas și gură, nu au știrbit cu nimic măreția sfintei și dumnezeiești Liturghii, din contră au sporit receptarea mesajului evanghelic și intesitatea rugăciunii. Ceea ce a fost diferit în această duminică a reprezentat decorul. Întreaga curte a bisericii a devenit un colt de plai românesc. Credincioșii au amenajat o expozitie CASA PĂRINTEASCĂ, ce a cuprins o odaie împodobită după modelul celei din satul românesc. Privind colecția prezentată, cu toții și-au adus aminte de patul cu lada de zestre, icoana cu ștergar, pernele dantelate, ia cu motive simbolice, ulciorul ce nu merge de multe ori la apă, ori scoarțele multicolore de acasă, Obiectele populare au traversat toată Europa, pentru a ajunge în îndepărtata Sicilie la 3000 km depărtare de țară și au fost donate parohiei de către creștinii dornici de a retrăi bucuria de a fi român. Gospodinele au întregit atmosfera satului românesc prin colaci frumos împletiți, oale de lut cu sarmale, cozonaci aburind și plăcinte gustoase. Expoziția culinară a mișcat inimile tuturor, după dorul de a mai fi ACASĂ, unde ieșea mereu zâmbind în pragul casei, mama sau bunica. După slujbă oamenii au început vrând nevrând, să depene amintiri despre lucrul la războiul de țesut, andrele, iglițe, croșete, ace și gheme cu ață colorată, lucruri simple, dar cu ajutorul cărora țărăncile au creat o lume plină de viață și culoare, cu iile, cămășile, fețele de masă și prosoapele pline de mesaje simbolice. Chiar dacă lucrau la lumina lămpii, chiar dacă erau trudite de munca câmpului și creșterea copiilor ce umpleau casa de gălăgie, tristețe ori boală, femeia era stâlpul casei, care trebuia să rămână în picioare, indiferent de vitregiile vremii. Melancolia așternută în sufletele enoriașilor s-a spulberat repede, datorită veseliei copiilor de la școala parohială, ce au prezentat un program artistic, ce a cuprins versuri închinate pildei semănătorului, pericopa din această duminică. Expozitia ZIUA RECOLTEI a împodobit momentul, prin frumusețea și coloritul roadelor pământului, daruri divine ce împodobesc hambarele în fiecare toamnă. De această dată protagonisti au fost: poama, ardeii, vinetele, porumbul, ceapa, varza și conopida, aranjate decorativ, într-o imagine a abundenței, ce a adus amintiri creștinilor de față. Culesul știuleților de pe câmp sau al strugurilor din viile de acasă, merele coapte sau zarzărele de la tanti Măriuca, au fost noi prilejuri de discuții. Orice șezătoare la care sunt implicați țărani îmbrăcați în straie populare, ce mănâncă bucate alese, trebuie să conțină și povești . După prezentarea întâmplărilor lui Nică din alti ani, sau ale năstrușnicului Păcală, după sceneta ”Soacra cu trei nurori” de anul trecut, anul acesta enoriașii au avut bucuria de a viziona o nouă scenetă din literatura populară. Petre Ispirescu și-a făcut prezența în inimile tuturor mici și mari deopotrivă, eroii fiind copiii ce au îndulcit vasele sufletului cu povestea: ”SAREA ÎN BUCATE”. Începând cu – a fost odată ca niciodată și terminând cu – și încălecai pe-o șa și vă spusei povestea mea - pe scena improvizată s-au perindat personaje pozitive sau negative, care au adus din nou emoții și amintiri celor prezenți . Coordonați de preoteasa Geta Ichim, copiii școlii parohiale au descoperit frumusețea și înțelepciunea basmului românesc. Astfel elevii au ilustrat veșmintele strălucitoare și împărătești ale cinstei, înțelepciunii, demnității, hărniciei, credinței și dragostei, straie pe care țăranul român din vechime nu le-a dezbrăcat niciodată. Din buchetul sfintelor amintiri de acasă – credinta, casa, părinții și roadele pământului, mai lipsea ceva – cântecul și jocul popular. Dacă în acest an nu am putut da mână cu mână cei cu inima română, într-o horă adevărată, măcar am cântat pentru inimile moldovenilor, ale ardelenilor și ale oltenilor, câte un cântec, așa ca o sămânță ce va rămâne în ogorul inimii de români, pentru ca la anul să dea un rod mai bogat, pentru a se auzi dincolo de munți și văi, cum e românul când se veselește. Așa au sărbătorit în acest an- FESTIVALUL PORTULUI POPULAR ROMÂNESC, ediția a VIII-a- ortodocșii români ce trăiesc la poalele Vulcanului Etna, dincolo de mări și țări. Manifestarea de anul acesta s-a realizat în condiții cu totul speciale. Pandemia ce a afectat întreaga lume a dus la distanțarea socială și purtarea de mască, ceea ce au sărăcit festivalul de tot ce înseamnă efervescența și căldura jocului și a dansului popular românesc. Dar așa cum la un priveghi nu îți manifești mai puțin dragostea decât la o nuntă, tot așa învățăm să ne arătăm iubirea față de tot ce e românesc și în momente de cumpănă, cum este cel din aceste luni. Încă o dată copiii ne-au dat o lecție de credință și dragoste și au demonstrat cât de importantă este inocența, pentru a ne bucura în fiecare clipă de toate darurile lui Dumnezeu. Indiferent de vicisitudinile vremurilor, parohia cu mic cu mare își continuă viața fiind călăuzită de Hristos, Păstorul cel Mare al oilor, spre împărăția lui Dumnezeu.

A consemnat preoteasa Geta Ichim

Dettagli

Visite: 711

Zilele Portului Național Românesc în Parohia Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica-Viterbo

Fotografii - Zilele Portului Național Românesc în Parohia Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica-Viterbo