Dettagli

Visite: 3007

CORONAVIRUS - Realitate sau coșmarul unui vis urât?!

Camelia Ioniță, 31 mai 2020–Parohia "Sfântul Evanghelist Luca" Verbania

   Lăsând în urmă încă un an, cu bucurii mai mari sau mai mici, cu griji, cu gânduri, așteptam nerăbdătoare Anul cel Nou. Departe de casă și cei dragi de câțiva ani buni, cu încredere și nădejde la Dumnezeu, îmi doream  pentru 2020, mai multă liniște în țară și în lume. Nădăjduiam ca Dumnezeu să-mi mai dea o fărâmă de sănătate să pot munci pentru a-mi întreține în continuare copilul la facultate, pentru a-mi ajuta familia rămasă acasă la Bacău.

   Dar ianuarie a debutat  cu un val de știri: China...Virus... Neinteresant mi-am spus! 

Fiecare telejurnal avea ca subiect principal China și virusul... Fără pașaport și fără bilet de călătorie, nemilosul CORONAVIRUS a ajuns si aici, în Italia. Chiar la început de martie, sătui de anotimpul rece, când toți așteptam primăvara cu tot farmecul ei, ca un trăsnet o prima ordonanță a guvernului ne obliga să rămânem în case, nu mai puteam ieși....Doar pentru aprovizionare și farmacie, atât! 

   Ziua de 8 martie aducea cu ea, cea mai cumplită și dureroasă știre, bisericile vor rămâne închise. Doamne, nu-mi venea să cred! Îmi găseam liniștea și speranța în biletul achiziționat cu mult timp în urmă, pentru 20 martie! În toată neliniștea și agitația creată, îmi vedeam scăparea, mă vedeam salvată cu zborul pentru acasă.

   Dar totul s-a blocat, inclusiv zborurile! Deodată am uitat de mine... Nu mai era importantă situația mea de aici, nu mai conta nimic aici, nici măcar viața mea de zi cu zi, panica a pus stăpânire pe mine gândindu-mă la ce se va întâmpla dacă virusul va ajunge și în țară, în biata noastră Românie care are un sistem de sănătate care "scârțâie" comparativ cu alte țări europene și unde aveam (Slavă Domnului, încă am) un soț cu diferite probleme de sănătate! Am început să trăiesc realul la pachet cu coșmarul fiecărei secunde.

   Una dintre fetele doamnei pe care o îngrijesc, medic fiind, mă informa zilnic (prin telefon, deoarece nu ne-a mai vizitat, pentru protejarea noastră) despre "războiul cu virusul" din spital...Suna și mă ruga să nu ies nicăieri... Povestea cum sunt secerate viețile pacienților, fără să conteze vârsta, statutul, stare financiară; cum mor bătrânii conștienți, singuri, plini de lacrimi, cu numele copiilor pe buze, cu strigăte abia șoptite după cei dragi, sufocându-se... Oare să-mi fie sfârșitul acum, aici, departe de casă și cei dragi? Dar ce mai contează?! Cu o moarte suntem datori...Așa că m-am împăcat și cu acest gând.

   Am făcut o situație a vieții mele, am analizat, am tras linie și... Doamne, facă-se voia Ta! Sufletul mi-l aveam curat și împăcat! Datorii nu aveam de restituit nimănui ... Primesc cu inima deschisă tot ceea ce ai pregătit pentru mine, Doamne! Mi-am amintit de sfatul duhovnicului meu, părintele Andrei, ”Camelia, spune rugăciunea inimii, o dată...de două ori...de 50 de ori...de 100 de ori, oricând îți este greu”.

"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătoasa!"

Și așa mi-am făcut rost de SCUT! Orice făceam, făceam cu Dumnezeu pe buze!

Regulile și legile s-au accentuat! Masca! Orice ieșire, doar cu masca!

   Îmi amintesc de prima ieșire după 5 săptămâni...Parcă nici nu mai știam să pășesc pe stradă... Eram mută de uimire la vederea celui mai mic fir de păpădie înflorit în fața blocului...Ieșirea mea a durat treizeci de minute, drumul până la oficiul poștal și înapoi, dar abia așteptam să mă întorc în casă... Aveam impresia ca sunt urmărită și înconjurată de virus...Psihoza știrilor mă urmărea. Ca și cum toate nu ar fost de ajuns, știrea că totul a fost programat de "cineva"  a stârnit fel de fel de gânduri greu de acceptat....

   Apoi, pe parcursul lunii martie simțeam că timpul stă în loc, parcă uitase să-și facă treaba... O oră dura cât o zi, iar ziua se transformase în săptămână. Aș fi vrut să adorm și să mă trezesc atunci când totul se terminase. Vom mai avea parte de normalul de altă dată?

   Totuși, acest timp petrecut în "izolare casnică" a avut și partea lui bună: mai mult timp pentru rugăciune, mai mult timp pentru Dumnezeu, mai mult timp pentru sufletul meu. Mi-am găsit oarecum o fărâmă de liniște în  transmisiunile online ale slujbelor. Cu emoții am participat de câteva ori la întâlnirile online cu  Preasfințitul Episcop Siluan și  Preasfințitul Atanasie de Bogdania. Cu grijă părintească ne-a fost alături, chiar și așa de la distanță, părintele parohiei noastre, asigurându-se aproape zilnic de starea fiecăruia, preocupat pentru cei rămași fără loc de muncă, pentru familiile cu situație precară. Nu ne-a "scăpat" nicicând din mâini, rugându-se pentru fiecare dintre noi. 

   Luna aprile aducea cu ea, din ce în ce mai aproape, sărbătoarea sărbătorilor.

Se apropia Învierea Domnului! Deși regulile nu îmi permiteau, mi-am asumat riscul unei amenzi și am plecat sâmbătă dimineață, spre biserică! La ora 12:00  așteptam Sfânta Lumină! Trăiesc și acum cu emoții acele momente, trăirile în timp ce mă apropiam de biserică, îmi amintesc inima bătând atât de mare, vrând parcă să iasă de la locul ei, iar sufletul îmi era plin de dorul de Dumnezeu! Bucuria mi-a fost deplină după Taina Spovedaniei și împărtășirea cu "medicamentul nemuririi", Trupul și Sângele Domnului. Din acel moment nu am mai avut nici o temere, nici o frică, eram convinsă că virusul și tot ce ținea de el, nu are cum "să se lipească" de mine. Dincolo de orice polemici, patimi sau trăiri diferite, frica și isteria impusă ori indusă, izolare și autoapărare, TREBUIE să trăim frumos, intens și împreună cu Dumnezeu în fiecare zi! La mine a funcționat și funcționează încă! 

   Îmi doresc pentru fiecare dintre noi, ca în aceste clipe de îndoială, tulburare și neîncredere, încercări și ispite, acum când parcă lumea întreagă e întoarsă pe dos, să avem răbdare și credința neclintită că, într-o zi, Domnul le va așeza în buna rânduială.

   E ultima zi a anotimpului care ne-a împuținat, ne-a încercat, ne-a testat. Îmi doresc ca ziua de mâine să aducă liniștea de care avem atâta nevoie și care ne-a lipsit atât de mult. Mi-e dor de lumea cu trăirile ei de altă dată când o simplă îmbrățișare avea puterea de a alunga toate temerile lumești și de a oferi siguranța că nu ești singur, că aparții cuiva...Mi-e dor să ne mai purtăm ca prietenii, să ne îmbrățișăm strâns, să râdem cu toată inima și din toți rărunchii, să povestim deschis  despre noi, despre visurile noastre, despre frământări, despre amintiri care ne leagă, despre dureri şi bucurii, despre ceea ce iubim... Mi-e dor de trăirile de altă dată, fără temeri, fără gânduri, fără griji...

   Aduc Slavă Ție Doamne, ai mei acasă sunt bine, eu sunt bine. Aștept cu nerăbdare luna august, când sper să pot ajunge ACASĂ! Îmi ascult inima și încă o aud cum cântă: "Doamne Iisuse Hristoase....."

Dettagli

Visite: 857

"Bucurie și Creație"- Școala de Vară - NEPSIS Settimo Torinese !!!

Cu binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte Episcop Siluan și cu purtarea de grijă a Părintelui paroh Paul Porcescu, sâmbătă 4 iulie 2020, în Parohia "Sf. Ioan  de la Râşca şi Secu", au început cursurile gratuite în aer liber, ale "Școlii de Vară".

Tinerii Nepsis, alături de Valentin și Mădălina Petraru, au desfășurat un program complex cu mai multe sesiuni de lucru, alternate de momente de recreație și jocuri în curtea bisericii.

Cei 20 de participanți au reușit să alcătuiască mici tablouri în "tehnica punctului", precum și o serie de decorațiuni "handmade". Pe plan duhovnicesc li s-a prezentat o cateheză despre "Rugăciune și Comuniunea omului cu Dumnezeu".

Bucuria întâlnirii a radiat peste toți cei prezenți, simțindu-se în atmosferă, sentimentul izbândirii și al satisfacției de a fi din nou împreună.

Dăm Slavă Bunului Dumnezeu pentru realizările frumoase și mulțumim tuturor ostenitorilor care au făcut această întâlnire cât mai memorabilă!

Dettagli

Visite: 1293

Slujire arhierească la Parohia Intrarea Domnului în Ierusalim din Ostia (Roma 5)

Doamne, intră și în acoperământul casei sufletului meu și vindecă-ma pe mine, sluga Ta !

În Duminica a patra după Rusalii (5 iulie 2020), credincioșii parohiei „Intrarea Domnului în Ierusalim” din Ostia - Roma 5, au avut bucuria de a primi în mijlocul lor pe Preasfințitul Părinte Atanasie de Bogdania, Arhiereu Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei. 

În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Atanasie a vorbit credincioșilor despre lucrarea tainică a lui Dumnezeu, care a semănat credința cea adevărată în sufletul sutașului, din care a izvorât dragostea față de aproapele (dragoste care de altfel se arată vindecătoare), dar și o căutare profundă a cuvântului vieții, dincolo de rigorile și condiționările lumii. Preasfințitul Atanasie a subliniat de altfel și similitudinea suferinței credincioșilor din perioada de lock-down când, la fel ca și sluga sutașului, eram „neputincioși în casele noastre”.  Întocmai însă precum sutașul, și credincioșii au nutrit o profundă nădejde și au simțit tainic mângâierea Harului lui Dumnezeu care a făcut ca sufletele lor să fie „unite în distanțare” și mai stăruitoare în rugăciune.

La încheiera slujbei, poporul, ce parcă nu mai dorea să părăsească „biserica de sub cerul liber”, a fost binecuvântat de Preasfințitul Părinte Atanasie prin stropirea cu agheazmă și prin dăruirea de iconițe.

La final, Părintele Paroh Gheorghe Militaru a adus gând de mulțumire pentru aleasa bucurie de a pune, iată, un nou început, după perioada de lock-down, prin slujirea arhierească a Sfintei Liturghii (la doi ani după târnosirea noului lăcaș de slujire) și a adus credincioșilor mărturia vie a faptului că: plinătatea Bisericii este acolo unde este episcopul, iar unde este episcopul ne bucurăm de plinătatea Harului lui Dumnezeu, care devine izvor de apă vie în Sfânta Liturghie pentru poporul însetat spiritual.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate

și să înmulțească Dumnezeu credința și dragostea fiecăruia dintre noi!

Dettagli

Visite: 1631

Trei zile de comuniune a cinci familii de preoți  din Roma și împrejurimi

    Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Siluan al Episcopiei Române a Italiei și cu purtarea de grijă a Preasfințitului Părinte Atanasie de Bogdania - Episcop Vicar, Departamentul pentru Familie al EORI, condus de Părintele Gabriel Apopei, a lansat propunerea organizării unei ieșiri la munte în perioada 30 iunie – 2 iulie 2020. La acestă provocare adresată preoților din zona Lazio, cinci familii de preoți au reușit să dea curs în acest an.

Acest eveniment, în virtutea respectării tuturor regulilor actuale de prevenire a pandemiei, este o premieră în cadrul Departamentului pentru Familie și se înscrie în seria de manifestări dedicate Anului omagial al pastorației părinților și copiilor, hotărât de Sfântul Sinod al BOR.

Locul  pentru a  împreună-ședea cele trei zile a fost ales cu grijă dintre mai multe locații posibile și astfel camping-ul Amalasunta de pe malul Lacului Bolsena,  în apropierea orașelului medieval Montefiascone, s-a dovedit a fi cel mai potrivit pentru o astfel de manifestare, datorită fumuseții peisajului; acesta cuprinde întinderea nesfârșită de apă a lacului vulcanic, insulele ce se înalță măreț și stingher undeva departe de țărm,  munții ce înconjoară acest lac și localitățile cuminți și liniștite ce se văd presărate parcă la distanțe potrivite una de alta.

Programul a fost unul lejer însa nu lipsit de momente frumoase și constructive, ce a cuprins: activități educative și sportive dedicate copiilor, masă în aer liber, plimbare pe malul lacului, dialoguri pe teme pastorale, de familie și educația copiilor, schimburi de exepriență între preoții cu mai multă vechime și cei de curând hirotoniți, momente de rugăciune, lectură individuală în spațiile verzi și umbroase ale camping-ului.

Demne de remarcat în acest scurt material ar fi doua momente deosebite atât prin noutatea lor cât și prin importanța lor culturală și duhovnicească.

Primul  eveniment se referă la vizita - propusă de părintele Aron Horciu de la Parohia ”Sf. Apostol Andrei și Sf. Mc. Marina” din localitatea Montefiascone, bun cunoscător al frumuseților locului, ghid competent și binevoitor – pe insula Bisentina, cea mai mare dintre cele două insule care se ridică splendid desupra lacului. După o scurtă călătorie cu șalupa, sosiți pe insulă, părinții dar în mod deosebit copiii, s-au emoționat să văda și să descopere acest loc pătruns de o istorie bogată care duce până în perioada etruscă-romană, unde în apropiere exista un oraș numit Bisenzio, de unde vine și numele actualei insule nelocuite de ceva vreme, dar care păstreză urmele medievale ale splendorii și vitalității ce o purta atunci, cu cele șapte biserici care au fost ridicate de-a lungul insulei. Curiozitatea și încântarea copiilor a fost atunci când au putut pătrunde în galeriile adânci săpate în pământul insulei, care au origine etruscă și care acum sunt cunoscute sub numele de Malta dei Papi.

Al doilea moment foarte însemnat s-a petrecut în ziua de joi 2 iulie, zi în care Biserica Ortodoxă Română îi sărbătorește pe Sf. Voievod Ștefan cel Mare și pe Sf. Ier. Ioan Maximovici, când preoții au împreună-slujit Sfânta Liturghie în Biserica ”Sf. Apostol Andrei și Sf. Mc. Marina” din localitatea Montefiascone, comunitate de curând înființată. Comuniunea realizată în zilele precedente  s-a încununat astfel prin Împartășirea cu Trupul și Sângele Domnului. La finalul Liturghiei toți cei prezenți s-au închinat la Sfintele Moaște prezente în acestă Biserică și la Icoana Maicii Domnului ”Cea care alăptează” zugravită pe peretele de lânga Altar. În continuare s-a vizitat catedrala Sfânta Marina din localitate, care se ridică măreț pe colină și care de asemenea ascunde o istorie lungă, bogată, ce merită cercetată  măcar de cei care vin să se închine aici.

Aceste trei zile au dat posibilitatea, atât preoților cât și familiilor lor, pe de o parte să se desprindă pentru puțin din activitățile cotidiene ce le desfășoară în oraș pentru a regăsi puterea și liniștea necesare unei slujiri bogate și rodnice spre mântuirea proprie și a aproapelui, iar pe de alta să se poată face un schimb de experiență constructiv și o bună oportunitate de comunicare.

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

A consemnat, pr. Gheorghe Zavate, Centrul Eparhial