IN MEMORIAM - Pr. Protopop LUCIAN ROȘU – 5 ianuarie 2020

CÂND OMUL ESTE ÎN SUFERINȚĂ, HRISTOS SE AFLĂ ÎN EL ȘI SUFERĂ ÎMPREUNĂ CU EL

 

 

Un zâmbet cald, un gând curat și luminos, un suflet ferm, un cuvânt mângâietor și bine ales, o inimă plină de dragoste... Sunt câteva trăsăturicare îlcaracterizează pe Părintele Lucian Roșu, care, de curând, a plecat la Cel pe Care L-a slujit toată viața.

Uitându-ne în urmă, ar fi multe de spus, poate că timpul nu ne-ar ajunge, însă în câteva cuvinte, cu ochii cei duhovnicești, ne vom întoarce spre începuturi, spre o zi în care se părea că viața este fără de moarte și tinerețea fără de bătrânețe, când Dumnezeu a binecuvântat, ca mama - Viorica și tata - Gheorghe, pe 20 octombrie 1968, în localitatea Făgăraș din România, să-l aducă pe lume, pe primul lor fiu, pe Lucian. Vibrația acelei zile, în care zâmbetul, lumina și căldura și-au dat mâna, se simte parcă și astăzi, deși acum are mireasmă de veșnicie.

Odată clepsidra întoarsă, timpul a început să se scurgă și să se îngemăneze cu veșnicia. Îngemănare ce se făcea ori de câte ori cel care va deveni slujitor al altarului chema numele Domnului Hristos, așa cum îl învățau părinții. Apoi, adăugând zi după zi și an după an, amintim faptul că părintele a urmat cursurile Școlii Generale din Făgăraș (1975 - 1983), iar între 1983 – 1987 pe cele ale Liceului Teoretic “Radu Negru” și pe cele ale Liceului de Chimie Industrială, din aceeași localitate.

Mergând mai departe pe calea vieții, în perioada 1988 – 1992, a urmat cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă din Sibiu. În 1992 a ajuns pe tărâm italian, cu ocazia unei excursii organizate de Liga Tineretului Ortodox Român. Întâmplarea, cu îngăduință de la Domnul, a rânduit ca părintele Lucian să rămână în Italia, sau, așa cum spunea părintele, "nimic în viață nu este întâmplător, ci totul este proniator”.

În anul 1993 s-a căsătorit cu Amalia Nemeș, cea care i-a fost alături până în ultima clipă. Împreună au 4 copii: Iulia, Alexandru, devenit diacon, Paul și Nicolae.

Pentru a-și întreține familia, a exercitat diferite meserii: a lucrat pe șantier, apoi ajutor de bucătar, fierar, a spălat mașini, apoi a lucrat la o firmă petrolieră, iar, începând cu anul 1996, până în anul 2008, și-a a împlinit ,,slujirea” de operator social la Asociația “Gruppo Abele” – Torino. Acolo a consiliat alcoolici, bolnavi de SIDA, toxicomani, oameni ai străzii etc. Într-un cuvânt al său, părintele spunea: “acolo am cunoscut suferința până la ultimele ei detalii. Acolo am învățat ce înseamnă persoana și că-n fiecare om trebuie să găsești chipul lui Hristos”.

În anul 1997, a fost hirotonit diacon de către Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale şi de Nord. Iar în anul 2000, a fost hirotonit preot de către IPS Părinte Mitropolit Iosif de la Paris, pe seama parohiei ,,Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, din Genova. După un an, în 2001, ia ființă Parohia “Înălțarea Sfintei Cruci” – Torino 2, moment în care părintele Lucian a fost numit paroh al comunității nou înființate. În perioada 2008 – 2016, a urmat cursurile Școlii doctorale din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă “Andrei Șaguna” – Sibiu.

Din anul 2008 până în anul 2012, a îndeplinit funcția de Consilier Economic al nou înființatei Episcopii Ortodoxe Române a Italiei, iar din anul 2012 a fost numit de către Preasfinţitul Părinte Episcop Siluan, protoiereu al Protopopiatului Piemonte I. De-a lungul timpului, a fost încredințat cu organizarea și deschiderea unor noi parohii ortodoxe române în regiunea Piemonte: Asti, Ciriè, Chieri, Collegno, Moncalieri, Orbassano, Pinerolo, Rivarolo, Settimo Torinese, Torino 3 și Vercelli.

Părintele Lucian i-a avut mereu aproape pe tineri, fiind fondatorul Frăției Nepsis Torino și în același timp cel care a pus o cărămidă solidă la fondarea Frăției Nepsis Italia în Decembrie 2008. De-a lungul anilor, Frăția Nepsis s-a nuanțaț în Nepsis Junior și Nepsis Senior, Pr. Lucian a fost mereu alături de cei mici și de adolescenții mai mari, activitățile desfășurate la Parohia Torino 2 fiind un adevărat model pentru ceilalți.

Având o experiență foarte bogată în domeniul social, părintele Lucian a înființat 2 asociații și o casă de găzduire pentru cei aflați în dificultate – Casa Sfântului Nectarie. În anul 2008 a luat naștere Centrul de Ajutor dedicat Vieții “Sfânta Filofteia, care în anul 2018 a venit în sprijinul a 52 de mame și peste 118 copii de cinci naționalități diferite. În anul 2011, a fost înființată Asociaţia „Sfântul Laurențiu” – Filiala Torino, care, pe lângă Banca de Alimente și Centrul de Consiliere, a desfășurat numeroase activități social-filantropice.

Unul din cele mai importante proiecte coordonate de Pr. Lucian Roșu a fost înființarea primului cimitir ortodox român din Italia, cimitir pe terenul căruia, în luna iulie 2019, a fost pusă piatra de temelie pentru Capela Funerară, al cărui prim nivel (cripta) deja a fost construit, urmând ca, în următoarele trei luni, să fie terminată în totalitate, la roșu.

Ultimul proiect pe care l-a avut la suflet Pr. Lucian Roșu, a fost achiziționarea, pe seama parohiei Torino II, a unei structuri de 400 de mp, pentru activitățile sociale ale parohiei. Grija pentru cei săraci a fost mereu o prioritate, săracii și cei aflați în dureri fiind o adevărată bogăție pentru Pr. Lucian Roșu.

De-a lungul timpului, părintele Lucian a ajutat nenumărate persoane, a iubit foarte mult viața monahală, susținând în acest sens mai multe mănăstiri și schituri din Italia, Franța și din România. El a fost mereu alături de preoții nou hirotoniți și de parohiile cu dificultăți financiare, pe care le-a susținut în mod constant. A ajutat, de asemenea, atât Centrul Mitropolitan de la Paris, cât și Centrul Eparhial de la Roma. Astfel, milostenia și dragostea pentru cei în lipsuri și nevoi au constituit un adevărat laitmotiv în viața părintelui Lucian, înscriindu-se întru totul în lumina poruncilor Evanghelice.

Ultimii aproape zece ani, au constituit, pentru Părintele Lucian, o crescândă suferință, încercare după încercare, pe care, împreună cu iubita lui soție, preoteasa Amalia, le-a dus cu bărbăție, cu speranță, cu discreție și cu rugăciune, nepierzând nici o ocazie să se mai implice, chiar și cu ultime puteri, în a mai rezolva una dintre numeroasele probleme de la parohie sau de la asociațiile pe care le coordona.

Viața părintelui Lucian a fost un urcuș pe Crucea suferinței, ce a atins cote maxime începțnd cu vara trecută, pentru a ajunge, în cele din urmă la propriul ,,paști”, cu nădejde în ÎNVIERE.

În ultimele sale cuvinte, Părintele Lucian spunea: “Eu trăiesc doar pentru Biserică. Noi toți ar trebui să trăim DOAR pentru BISERICĂ". Aceste cuvinte sunt întărite de către faptele sale, care mereu vor rămâne în inimile și în memoria celor care l-au cunoscut.

Pentru noi, ierarhii, clericii, monahii și monahiile, credincioșii și credincioasele din Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, chipul și modelul trăirii Părintelui Lucian vor rămâne mereu pilde vii, ce ne vor păstra mereu în gând și în rugăciune personalitatea sa.

 

Veșnică odihnă robului lui Dumnezeu Lucian preotul, fratele nostru, și pomenirea lui din neam în neam!

 

Căutare

Apostolia

FTOUB Roma

 

Instagram

    Misiunea Sfântul Ierarh Nicolae

    Misiunea Sfântul Ierarh Nicolae

     
     

    Facebook

    5 X 1000

     

    I fondi del 5 per mille saranno utilizzati per diverse attività sociali: l'aiuto ai bambini e ai poveri, la cura dei senzatetto e dei malati, etc.

    Scrivi anche tu sulla dichiarazione dei redditi il C. F.: 97558250581

     

    Știri din viața Eparhiei

     

    Nepsis

    NEPSIS

     
     

    Reportaje EORI

     
     

    Vă Recomandăm

    Agenda/Diario pentru tine!ri 2019/2020

     Agenda creștinului 2020

    Calendar 2020 pentru familia ta

     

     Calendarul Tuturor Sfinților 2020 

    Tinerii ortodocși

    Numărul total de vizitatori

    11985554